Până să citesc cartea Sarei Ahmed, conceptul de ”întâlnire” nu era neapărat unul special – avea mai degrabă conotația de ”ceva de pus în program”. ”Strange encounters” este o carte pe care am descoperit-o pe la începuturile procesului meu de ”coacere” și ”șlefuire” a unei idei de cercetare – mă interesa felul cum e perceput un corp ”străin” într-un sistem închis, sau aparent deschis dar de fapt destul de rigid închis, așa cum sunt construite societățile bazate pe stat/identitate națională etc.

Cartea a fost foarte utilă din punctul ăsta de vedere, dar cel mai și cel mai mult am luat din ea conceptul de ”întâlnire” ca potențial eveniment care modifică structural ceva din granițele identitare fixe, știute, lăsând loc pentru modificări, schimbări, mutări de granițe identitare. ”Întâlnire”/”encounter” în engleză, ca posibilitate a unui schimb – a unei oglindiri. Întâlnire ca moment care produce o modificare, fie și subtilă, în entitățile care au venit în contact. Un schimb nu neapărat cuantificabil, însă. În zona aceasta închis-deschisă, în care Sara Ahmed trasează posibilități, m-am îndrăgostit de textul ei – și de scrisul ei.

Cum definește Sara Ahmed termenul de ”encounter”:

”The term encounter suggests a meeting, but a meeting which involves surprise anc conflict. We can ask: how does identity itself become instituted through encounters with others that surprise, that shift the boundaries of the familiar, of what we assume that we know?” ( Ahmed- ”Strange encounters”, 2000).

Cred că ce mi-a plăcut cel mai mult la acest concept, pe care l-am integrat cât am putut de mult în viața mea după ce am început să o citesc pe Ahmed, este că scoate termenul ”întâlnirii” dintr-o zonă funcțională, tranzacțională – înrudită cu ideea de consum și comoditate. E menționat termenul propus de bell hooks, ”Eating the Other”, care se leagă de conceptul de întâlnire-consum: ”Within commodity culture, ethnicity becomes spice, seasoning that can liven up the dull dish that is mainstream white culture” ( bell hooks – ”Eating the Other”- in ”Black looks: race and representation”, 1992). În construcția lui Ahmed, encounter face loc pentru modificarea granițelor a ”ceea ce este cunoscut”. Sau, cum descrie ea, întâlnire în această accepțiune este construită nu atât pe ce știi, cât pe ce nu știi dinainte.

”If encounters are meetings, then they also involve surprise. The more-than-one of such meetings that allow the ”one” to be faced and to face others, is not a meeting between already constituded subjects who know each other: rather, the encounter is premised on the absence of a knowledge that would allow one to control the encounter, or to predict its outcome. As a result, encounters constitute the space of the familial ( by allowing the I or the we to define itself in relation to others who are already faced), but in doing so, they shift the boundaries of what is familiar. Encounters involove both fixation, and the impossibility of fixation. ”
( Ahmed- ”Strange encounters”, 2000).

După ce am citit ”Strange encounters”, am continuat să merg pe ce mi-a adus nou cartea asta – am continuat sa o citesc pe Ahmed, i-am descoperit blogul, si am descoperit-o, prin ea, pe Audre Lorde, una din cele mai importante întalniri ale ultimilor ani.

Am notat undeva într-un folder numit ”self-care”, acest citat din ”Living a feminist life”:

“Books in my tool kit include Sister Outsider, A Burst of Light, Zami, and The Cancer Journals by Audre Lorde; Feminist Theory and Talking Back by bell hooks; The Politics of Reality by Marilyn Frye; Gender Trouble, Bodies That Matter, and Precarious Lives by Judith Butler; Mrs. Dalloway by Virginia Woolf; The Mill on the Floss by George Eliot; Rubyfruit Jungle by Rita Mae Brown. Yes I know this list includes a lot of books by Audre Lorde and Judith Butler. Their words reach me. Their words teach me”