E aproape august și aproape am făcut toate mișcările pentru a ne petrece primele 5 săptămâni împreună în Anglia. Eu îmi încep școala, Marin face câteva săptămâni de clasa a doua la distanță, Bogan și cu mine căutăm opțiuni pentru cazare pe termen mai lung și verificăm și câteva școli. Am găsit ceva de stat prin Bermondsey, dar imediat după ce am confirmat rezervarea, stolul de griji/întrebări/nesiguranțe a început să se rotească. E safe zona? Ce oameni umblă pe acolo? Avem grocery shop relativ aproape? După ore de plimbat pe Google Maps cu întrebarea mușcătoare ”de unde ne luăm lapte???”, mă hotărăsc să nu hrănesc prea mult păsările îngrijorării, verific și cu prietenii zona, singurele minusuri rămân că este un studio deci nu avem camere separate ( un pic mult chiar și pentru 5 săptămâni ), și că da, nu avem neapărat aproape vreun grocery shop dar cu puțină organizare se rezolvă și asta. Prietenii zic că zona e ok. Pun grijile pe pauză.

Până când, într-o seară cu lună plină în care stăm în curtea noastră de la Beciu și vorbim cu bunicii de stele, primesc un mesaj – W., persoana la care am stat anul trecut în New Cross și căreia i-am scris mai mult într-o doară sperând că poate ne putem întoarce la ea, îmi răspunde după vreo lună de tăcere: zice că vrea să ne găzduiască, scuze de întârziere, dacă mai vreți puteți veni; nu numai asta, dar ne face un preț special, mult mai jos decât media de pe Airbnb. În secret, sperasem că ne putem întoarce pentru că: există o cameră separată, știm deja zona, Marin știe casa și totul e la îndemână. J. e la 10 minute distanță, trenul la 5 minute. Vorbesc cu W. și punem la punct detalii, e un pic mai complicat pentru că nu ne poate găzdui decât 4 săptămâni din 5, dar găsim ceva pentru prima săptămână, ca bani ieșim mai ieftin oricum și, dincolo de toate astea, inima mea e așezată la loc pentru că W. este mamă și în casa în care am stat sunt urmele clare ale vieții pe care o duce acolo cu copilul ei. Iar reducerea și deschiderea pe care le are pentru a ne găzdui din nou, sunt sigură că se leagă și cu faptul că ne-a văzut cu fiul nostru care e cam de-o seamă cu al ei, și nu știu cum să explic, dar cred că gestul ei are o mare legătură cu asta.