O toamnă – Sydenham. New Cross. Brixton. Clapham. Ferestre mari sau mici și rotunde, prin care vezi o bucată de bucată de cer, sau o parcare, sau niste turnuri luminate noaptea. Copaci verzi, apoi galbeni, galben-roshii, roshii, maro. Un mesteacăn imens care mă salută pe drumul dinspre casa din New X spre autobuz, Bryant Street și un covor de frunze, progresiv mai mare și mai mare.

Unele dimineți grăbite, în care ai uitat să rezolvi nu știu ce și nu îți ia cardul plata biletului în autobuz și șoferul îți face semn să urci și așa, e ok. Alte dimineți când asiști la vreo ceartă între șoferița de autobuz și ( de exemplu ) o tipă care nu zice că nu are bani de bilet și încearcă să se strecoare, ”Măcar să îmi fi zis!”, strigă șoferița nervoasă; are un afiș pe cabină că i-ar fi ziua mult mai bună dacă am respecta-o, și la coborâre toată lumea îi zice ”Thank you, driver!”.

Sticle de apă, mulțimi de oameni dimineața la 8 pe peronurile Canada Water, umăr la umăr, căști lângă căști, caserole lângă caserole. Scări, tuneluri, coridoare și scări din nou. Senvișuri, batoane, cafea cafea cafea, dar nu și după ora două, după ora două ceai ceai ceai. Câte un ceai strecurat pe sub mânecă la bibliotecă, lămâie și ghimbir.

Telefoane către M, când vin singură și stabilim că ne auzim la ora x sau y, ne sunăm pe cameră de la cantină, ia uite ce supă de morcovi cu cumin mănânc îi zic, ia uite ce ciocolată Dubai am făcut, îmi zice.

Mâncare gătită făcută de prieteni, câte o cină, Anerley, Brixton, câte o piesă de teatru, Battersea, Arcola. Aflu despre Battersea Park că e minunat, și că ”are o alee pe care toate veverițele sunt prietenoase”. Admir de la distanță, în trecere, stația de metrou de la Oval.

Privitul din mers, și eventual privitul din mers rapid, cum mi se înregistrează pe retină bucăți de imagini cu ( din nou ) Battersea , niște clădiri SF de pe acolo, veverițe pe crengi, oameni zâmbindu-și în autobuz, oameni mâncând pe străzi. Într-un fel bizar, exersez și privitul din mers în imaginație, ca atunci când o prietenă îmi povestește de exemplu cât de mult îi place prin Kingston unde toată lumea stă pe lângă apă și îmi zice de un date pe care l-a avut cu o tipă pe o barcă, văd în imaginație asta, așa cum am văzut tot în imaginație barca pe care și-a cumpărat-o un prieten cu banii câștigați din busking în câțiva ani, și-a luat o barcă și aia e casa lui de bază.

Brixton village și un punch și o conversație cu o prietenă cu care nu am mai vorbit de cinci ani. Privitul din mișcare, zboruri unii pe lângă alții sau pentru scurte bucăți de drum, umăr la umăr. O bere cu colegx la finalul trimestrului, în crâșma de la Swiss Cottage unde barmanul are grijă să îmi recomande chestii nu prea scumpe și mâncarea e delicioasă. O oră de conversație la bere cu colegele în afara școlii, oamenii lângă care am zburat în primele două luni și cu care am lucrat o lună să aranjăm ieșirea asta, ne avântăm în discuție cu poftă, vorbim intens ce nu am apucat un trimestru, una dintre noi fuge ( o prietenă e în spital), alta pleacă acasă, celelalte ne grăbim să mai vedem un spectacol în școală. Cu M și B la telefon, le arăt autobuzele și bradul de Crăciun din hol.

Tot din mers, în timp ce caut cadouri, observ întinderea mare a lui Clapham Commons, parcă prea mult de digerat un teritoriu nou verde – am observat că revin ușor doar în parcurile pe care le știu deja. Cele noi îmi cer un pic de efort, noi ființe cu care interacționezi, alți copaci, alte alei, alte plante. Telegraph Hill, Horniman Gardens, Hampstead Heath sunt locuri în care mă întorc fără senzația de dificultate. Gazda din Clapham îmi zice de Battersea Park a doua persoană de la care aud în toamna asta de acest parc.

Librăriile mici, cu un fotoliu lângă un raft de cărți. Fereastra de la May Day Rooms, cu un sticker socialist in jurul căruia vezi blocurile de sticlă și oțel de peste drum.

Opritul, după câteva luni, să te uiți la toate astea: deși din mers, multe din imaginile astea s-au înșirat ca diapozitivele în cutia din sertarul pe care îl deschizi în zilele dintre două sărbători de iarnă.