Acum mulți ani, m-am întors din Anglia în România cu foarte multe vise despre cum poate fi viitorul. Era încă perioada în care plecatul ”afară” (sau venitul de acolo) părea o garanție că viața ta va deveni mai bună, că poți construi o siguranță pentru viitor dacă muncești mult. După ce m-am întors, am scris piese de teatru, filme, am făcut proiecte, am lucrat în restaurante, am predat, am jucat, am filmat, m-am întors din nou să lucrez ( de obicei pe vară) în Anglia, în job-uri sezoniere – și am întâlnit de foarte multe ori oameni care trăiau fiecare cam aceeași poveste: o stare de grijă constantă, mereu pe marginea sărăciei dar mereu alergând după o promisiune cum că de data asta, cu noua muncă, viitorul va fi asigurat mai multă vreme. Ce nu mi-am dat seama atunci, dar am aflat între timp este că de multe ori, toate gândurile și apăsările acestea sunt duse mai degrabă în izolare –  nu apuci, nu vrei, nu simți să vorbești despre toate astea. Ai alte griji – legi care se schimbă o dată la câteva luni, și trebuie să fii atent(ă) mereu la ce înseamnă asta pentru tine – să știi și să înțelegi mereu, în funcție de ce se mai schimbă, ce trebuie să faci ca să fii ”în regulă”. Apoi nesiguranța, oboseala, separarea de cei de acasă, distanțele, dorul – toate astea sunt greutăți reale cu care oamenii plecați la muncă se confruntă zilnic.

După ani, revenind din nou în Anglia de data aceasta ca studentă la doctorat, am început să citesc mai mult despre oamenii care vin la muncă sezonieră, temporară sau așa numita ”low skilled”. În ce am citit, de multe ori oamenii care vin la muncă sunt descriși ca fiind ușor de exploatat și incapabili să se organizeze. Citind toate aceste studii, m-am întrebat de multe ori – dar cum rămâne cu toate lucrurile pe care le înveți traversând experiența asta deloc ușoară în care trebuie să muncești și să te descurci cu bani puțini, într-un loc străin în care de multe ori munca ta nu e respectată, în care alții te numesc în toate felurile numai pe numele tău nu, și uneori te acuză pe tine pentru problemele lor?

Cum ar fi să ne uităm împreună și la ce știm și la ce am dobândit, la puterea de a trece prin situații grele – cum ar fi să învățăm unii de la alții astfel încât greul ăsta să fie mai ușor? Vorbesc despre ”noi”, deși sunt acum într-o poziție privilegiată. Am simțit, în verile în care am lucrat ca sezonier, aceleași greutăți – deși acum vin cu alt fel de muncă, și cu alt fel de viză. Dar pe de altă parte, experiența îmi spune că promisiunea că dacă ai un doctorat asta o să îți garanteze o siguranță, este uneori la fel de păcălitoare. Și nu consider că munca mea e mai importantă decât munca de îngrijire a unei persoane vârstince, sau de cules de pe câmp. Uneori, dacă nu devine cu adevărat folositoare, poate să fie chiar mai puțin importantă.

Așa că am început să gândesc această cercetare ca pe o ocazie de a învăța unii de la alții. Am discutat și m-am sfătuit cu partenerii din comunitate care lucrează deja aici de niște ani, și am verificat dacă este o idee bună. Împreună cu acești parteneri și cu supervizoarea proiectului, dr. Diana Damian Martin, am dezvoltat un proiect care își propune să creeze un dialog între persoane cu experiențe de muncă similare. M-aș bucura și mi-ar face plăcere să mă întâlnesc în următoarele luni cu oricine vrea să povestim despre ce a învățat de când vine la muncă în Anglia.

Pentru cine și cu cine e această cercetare? Pentru persoanele din țări cu fostul statut A2 (România și Bulgaria) care vin sau au venit la lucru în Anglia – fie că e vorba de un job sezonier, fie de un serviciu pe termen scurt, orice fel de activitate prin care și-au câștigat traiul numită temporară/sezonieră/low-skilled: de îngrijire sau de construcție, de vânzări sau de curățenie, în agricultură sau în servicii, în gospodărie sau în munca domestică, taxi sau livrări, servicii sau meșteșuguri.

Cum și unde ne vedem? Scrie-mi la vera.ion@gmail.com, și stabilim o zi și un loc care sunt convenabile. Cafeaua o dau eu :). Această întâlnire nu va fi înregistrată, iar participarea la întâlnirea cu mine este confidențială.

Mai multe despre povestea mea cu Anglia – aici.

Mai multe despre această cercetare – aici.