O îmbrățișare pe hol la 7 dimineața, lângă bucătăria care a devenit locul de vorbă cu prietenele când vin în vizită, până să se trezească ”casa”. “Bucătăria mică”, cum îi tot zic locului unde mi-am făcut și birou, și unde am mutat ibricul de cafea cel mare, ”de oaspeți”. D. și V. pleacă înapoi, cu… Read More O îmbrățișare pe hol
Mă gândesc la mișcările dintre oamenii din prezent și oamenii din trecut, la felul cum în ultima vreme m-am însoțit cu biografia unei femei extrem de inteligente și vesele care a trăit acum 100 și ceva de ani, și la felul cum această însoțire vine atât de firesc alături de întâlnirile și prieteniile de acum.… Read More Iuli, Irina, Goldsmiths, narcise
Ce ți-a lipsit cel mai mult acolo, mă întreabă unul dintre ei, mama sau tata, în bucătăria de pe Valea Ialomiței. Brânza, zic. Am avut poftă foarte mare să văd multă brânză ( de care de fapt nici nu prea am voie să mănânc ). Acum când o văd pusă de tata pe platoul mare,… Read More Brânză și prietenie
Nu am cum să scriu separat despre munca academică făcută în primul an de doctorat, fără să scriu despre munca emoțională conținută de activitatea asta. Nu am cum să separ planurile atât de încâlcite dintre ce înseamnă ”să vii” din Europa de Est, și ce înseamnă ”să fii” studentă în primul an doctoral la o… Read More Ce am făcut în primul an la doctorat
( Imaginea din header-ul acestui articol este parte din zine-ul ”Sick note culture”, de Rachel Rowan Olive, expus în cadrul colecției ”Zine Forever!” la Wellcome Collection) Am început să scriu un post despre ce am făcut în ultimul an la doctorat – un post așezat, cu informații și teorie. Însă felul cum se scriu drafturile… Read More O cartelă de Anglia și o compulsie nouă
Acest post va fi scurt si informativ și este despre ceva ce tot povestesc prin viu grai de când am pățit-o și eu în mai multe zile de vineri. Așadar: Dacă iei trenul spre Catford într-o zi de vineri, este foarte posibil, atunci când cobori la Catford Bridge, să simți un miros discret de grătar.… Read More Un grătar în Catford
Există deja o pungă cu haine undeva pe sub patul lui J., pe care am plasat-o în toamna trecută. Există și un plan pentru o a doua, pe care o putem lăsa acum ca să o luăm înapoi la toamnă. Ca să nu ne cărăm cu o sută de trollere de haine. Părea simplu: am… Read More Oameni și pungi
E ultima seară din cele patru de când I, F și R au venit în vizită. Stăm în fața unei mese pline cu fructe exotice – după o zi plină cu Tate, Borough Market și China Town, și după alte câteva zile pline cu Hyde Park, și Brighton, și Catford. Patru zile cu soare. Jackfruit,… Read More Patru zile cu soare
”Nu ne-a mai lăsat Șoșoacă să plecăm, că suntem, cum ne-a zis, trădători” zice cineva lângă mine, când în sfârșit ne așezăm în avion după întârzierea de o oră și statul la poartă de o oră și jumătate și în autobuzul spre avion altă jumătate de oră. În stânga mea, peste coridor, cineva îl privește… Read More Eu în Clapham, ei în București
(Imaginea din header-ul acestui articol este o lucrare realizată de Petruț Călinescu, în cadrul proiectului ”Mândrie și beton. După 10 ani” . Schița acestui articol a stat în laptop înainte de a începe furtuna alegerilor – cu atât mai mult cu cât polarizările din social media și de peste tot sunt din ce în ce… Read More Cum vorbim despre muncă?
La muncă în Anglia 