Ce ți-a lipsit cel mai mult acolo, mă întreabă unul dintre ei, mama sau tata, în bucătăria de pe Valea Ialomiței. Brânza, zic. Am avut poftă foarte mare să văd multă brânză ( de care de fapt nici nu prea am voie să mănânc ). Acum când o văd pusă de tata pe platoul mare,… Read More Brânză și prietenie
Septembrie, cam 15– Am ajuns de două zile, am despachetat, și nu știu cum să pornesc centrala. Miercuri e examenul pentru care mă pregătesc de câteva luni. Azi merg la școală, noul traseu Deptford-Swiss Cottage mă duce la stația de metrou de la Canada Water. A bătut vântul toată noaptea, a șuierat vântul mai exact,… Read More Să îți tragi sufletul
( Imaginea din header-ul acestui articol este parte din zine-ul ”Sick note culture”, de Rachel Rowan Olive, expus în cadrul colecției ”Zine Forever!” la Wellcome Collection) Am început să scriu un post despre ce am făcut în ultimul an la doctorat – un post așezat, cu informații și teorie. Însă felul cum se scriu drafturile… Read More O cartelă de Anglia și o compulsie nouă
Există deja o pungă cu haine undeva pe sub patul lui J., pe care am plasat-o în toamna trecută. Există și un plan pentru o a doua, pe care o putem lăsa acum ca să o luăm înapoi la toamnă. Ca să nu ne cărăm cu o sută de trollere de haine. Părea simplu: am… Read More Oameni și pungi
E ultima seară din cele patru de când I, F și R au venit în vizită. Stăm în fața unei mese pline cu fructe exotice – după o zi plină cu Tate, Borough Market și China Town, și după alte câteva zile pline cu Hyde Park, și Brighton, și Catford. Patru zile cu soare. Jackfruit,… Read More Patru zile cu soare
Mai și muncim, dar mai și mâncăm. Aici câteva note care conțin încărcătura emoțională de acum două săptămâni, adică acum un an pe interior sau doar o zi, cine mai știe ce face timpul cu noi. Calendaristic, la o lună după ce am ajuns în New Cross, avem un ritm de gătit și mâncat și… Read More Ce mâncăm?
Un bagaj greu, poate douăzeci sau poate o sută de kilograme nevăzute în care știi că pui toată hipervigilența gândurilor despre – ”A zis cumva că vrea acasă? Îi e dor? E trist? A căzut pe gânduri?” și hipervigilența gândurilor – ”Am dat deja 13 lire? Pe ce? Cât s-a adunat? Cum e bugetul?”, și… Read More Săptămâna ca un cal
Cred că mă lasă, în felul lui smucit, să îmi iau la revedere. Pe cele mai neașteptate trasee, ca într-un semi-vis, Vitan-Bobocica-Nicolae Grigorescu-Parcul Carol-Tineretului-Unirea și locuri pe care le-am traversat, amintiri lipite ca niște stickere un pic decolorate, un pic vechi, un pic gata să fie măturate, sau gata să fie luate cu grijă și… Read More Ultima săptămână înainte de prima săptămână
E aproape august și aproape am făcut toate mișcările pentru a ne petrece primele 5 săptămâni împreună în Anglia. Eu îmi încep școala, Marin face câteva săptămâni de clasa a doua la distanță, Bogan și cu mine căutăm opțiuni pentru cazare pe termen mai lung și verificăm și câteva școli. Am găsit ceva de stat… Read More Din nou, mame
La un calcul simplu, site-ul guvernului britanic ne arată că pentru Student Visa, una bucată viză + cheltuielile de sănătate ( Immigrant Health Surcharge ) duce la o sumă cu trei zerouri, și pentru ceilalți doi membri ai familiei, aceleași socoteli duc la încă două sume cu trei zerouri, iar în total nota de plată… Read More Vize, Hostile Environment și alți demoni
La muncă în Anglia 