La un calcul simplu, site-ul guvernului britanic ne arată că pentru Student Visa, una bucată viză + cheltuielile de sănătate ( Immigrant Health Surcharge ) duce la o sumă cu trei zerouri, și pentru ceilalți doi membri ai familiei, aceleași socoteli duc la încă două sume cu trei zerouri, iar în total nota de plată pentru vize și sănătate pentru mine, Bogdan și Marin este o sumă în continuare cu trei zerouri, ce bine că nu patru.

Când am făcut prima oară calculul ăsta m-a bușit râsul. Cantitatea de bani pe care Anglia își propune să o stoarcă și de la gândul că vrei să studiezi pe sfintele meleaguri post-Brexit este o glumă proastă.

Vom dedica această primăvară și vară adunării acestor zerouri, evident fără să ne pierdem mințile în fluviul lui ”trebuie să reușesc orice ar fi”. Pentru că gândul ăsta, și cultivarea lui ”making it” în sensul prost, adică making it by pushing yourself beyond your limits, sau a ideii ca ai reușit doar dacă ai confirmarea lui ”afară”, și pentru asta trebuie să te împingi dincolo de propriile limite – toate astea sunt înrădăcinate într-o formă de autoexploatare. Autoexploatarea în numele ideii că afară este pământul făgăduinței și merită să îți sacrifici timpul și sănătatea pentru asta.

Există persoane din păcate pentru care plecatul nu e o opțiune, ci singura variantă de supraviețuire. În cazurile acestea, presiunea care se pune pe trebuie să fac rost de bani/trebuie să reușesc este imensă. Aici un blog care urmărește povești ale multor români plecați în străinătate – de exemplu, această familie din Roman care lucrează ca asistenți medicali in Uk, și care descriu destul de clar motivul plecării: „Știi expresia aia: «De ce-ai plecat?» «De foame!». E adevărată, am plecat de foame” ( Articolul despre ei aici. )

Cazul descris mai sus este unul în care din fericire familia celor patru este acum împreună. Pentru persoanele care însă vor vrea să muncească sub Health and Care Visa, începând cu primăvara lui 2024, acest lucru nu va mai fi posibil, pentru că din primăvara lui 2024, persoanele care lucrează în UK cu Health and Care Visa, nu își vor mai putea aduce familiile folosind Dependant Visa.

Nici studenții care au familie și vor să studieze MA level în UK nu își mai pot aduce familiile – folosirea Dependant Visa în cazul studenților mai este valabilă doar pentru studii doctorale. Pentru noi, asta înseamnă că putem aplica împreună pentru Student Visa cu doi membri al familiei ca Dependants. Încă. Adică încă am dreptul să fiu cu copilul și partenerul meu pentru cei doi ani în care voi studia ca doctorandă în Uk. Dar senzația că urmărești o ușă care se închide din ce în ce mai strâns, și nu știi dacă reușești sau nu să treci… este cel puțin încântătoare – not. E genul de presiune specifică Hostile Environment-ului instalat încă dinainte de Brexit, care este o strategie politică de descurajare, intimidare, ostilitate deschisă către ”străinii” potențiali migranți care vin să ”cotropească” bătrâna Anglie. Disocierea de popria istorie a cotropirilor, colonizărilor și a faptului ca UK s-a construit exclusiv pe cotropiri, colonizări și încălcări violente de granițe, este exemplară.

Iată aici (… și aici ) explicată mai clar politica Hostile Environment. Pe scurt –

”The UK Home Office hostile environment policy is a set of administrative and legislative measures designed to make staying in the United Kingdom as difficult as possible for people without leave to remain, in the hope that they may “voluntarily leave“.^{[1][2][3][4][5]} The Home Office policy was first announced in 2012 under the Conservative-Liberal Democrat coalition.^[6] The policy was widely seen as being part of a strategy of reducing UK immigration figures to the levels promised in the 2010 Conservative Party Election Manifesto.^[7][8][9]

De ceva vreme, se încearcă rebranduirea termenului ”Hostile Environment” cu formularea nouă de ”Compliant Environment”. Însă esența și impactul create de acest (i-aș zice eu direct) seed-of-evil , sunt încă acolo și par să nu se diminueze, ci din contră, să capete noi și noi forme.

Acestea fiind spuse, să numărăm zerourile pe care le avem de plătit ca să putem avea dreptul la sănătate emoțională cât timp îmbogățim cunoașterea din Uk cu o perspectivă Est Europeane despre muncă, supraviețuire și exploatare.